Sauna Open Air - day 2

Ziua incepe bine, cu salvarea. Nu toti rezista asa bine ca mine. In plus au alergii la orice besina din aer sau nu, au probleme daca mananca (sau beau?) lactoza, etc. Ma si mir cum au putut sa lupte in al doilea razboi mondial si sa auzim de ei ca i-au batut pe rusi. Ei, nu toti sunt asa, trupetii mei sunt mult mai rezistenti, poate chiar ca mine.









Bineinteles ca nu am ajuns la inceput asa ca prima data il vad pe vocalu de la Stratovarius, fara de care nu ar fi fost asa cunoscut. Acum are trupa lui.









Basistul e bun, are solo si face show.









Ma duc la o bere ca nu are nimic nou de spus fata de Stratovarius. Nori negri se aduna pe cer. Incepe sa picure. Fulgere lovesc dinspre scena mare. Vantul duce frunze cazute din copaci si arunca pe noi tot felul de insecte. Nu sunt Calistrat Hogas, chiar asa a fost. Ne indreptam spre scena mare, vreau in primele randuri. Urmeaza Dimmu Borgir, aka dinu burghiu. Copiii satanei sunt asteptati pe scena. Publicul e in delir. Tuna si fulgera din cer. Apar si dreacii. Nu mai zic nimic, imagineaza-ti.









































































Dupa 2-3 bisuri, trebuie sa plece, au fost singurii care au zapacit programul si au cantat mai mult decat trebuia. Coincidenta sau nu, iese soarele, norii se cara.

Ma duc sa vad ce are de spus Type O Negative. Desi au 2 oameni peste 2m abia se vad pe scena. Muzica nu prea aud. Acum imi dau seama de ce nu prea ascult.









O trupa dintr-un oras (New York) cat o tara, intr-o lume prea mare pentru ei. Desi publicul pare sa se bucure, eu am plecat de plictiseala. Nu era nimic aici.









Am plecat sa mai beau o bere cu baietii. Noaptea tarziu m-am intors acasa. De fapt ziua.
Ahvenisjärvi = lacul bibanului