Sarbatorile in oras. Nimic special din punctu asta de vedere. Totul impodobit si frumos luminat.
Concertu de la Brandenburger Tor
Unter den Linden
In schimb o galagie ca-n razboi. Le-o fi dor? Atatea artificii nu am vazut niciodata. Fiecare parea sa aiba arsenalul propriu pe care-l lansa de unde-i venea. pe verticala si pe orizontala. Asa se bucurau de artificii de parca alataieri cazuse zidul si brusc au dat de libertate. Si poate n-as comenta atata daca nu mi-ar fi pleznit urechile in statia de metrou cand unu mai inteligent ca aialanti a puscat o petarda acolo. Si nici n-ar fi existat acest post daca ar fi curatat cineva mizeria. In schimb si in zilele noastre se pot vedea ramasitele marelui chef de Silvester (asa-i zice aici la seara anului nou). De-a lungul strazilor erau tone de cartoane dinastea de unde lansau artificiile. N-am nimica, sa se distreze, dar intr-o tara civilizata in 2-3 zile nu mai vedeai jegu pe strada. Aici a plouat, a topit toate cartoanele si acum arata ca cacatu pe asfalt. Tripla cacofonie.
Si cum culmea civilizatiei unui popor maret nu este desavarsita cu una cu doua, imi permit sa citez dintr-un cantec binecunoscut:
O Tannenbaum, o Tannenbaum,
Wie treu sind deine Blätter!
Du grünst nicht nur zur Sommerzeit
Nein, auch im Winter wenn du auf der Straße bleibst
O Tannenbaum, o Tannenbaum,
Die Leute sind nicht so treu.
Asa stau mii de brazi aruncati pe strada si nici in zilele noastre nu au fost culesi, nici macar de popoare mai migratoare.
Inchei printr-un mesaj de multumire catre cei care au facut toate acestea posibile:
Danke für die 50 Jahre der Freiheit!
