Isojärvi kansallispuisto
A venit vara inapoi (in iulie a fost plecata). Am sarbatorit cu o iesire in peisajul tipic finlandez. In 2 masini produse in anul curent (deci putin poluante) conduse de Bulgarian Drinking Team am pornit catre parcul national lacu' mare - Isojärjvi kansallispuisto. Atat de mare ca abia se vede pe harta. Inarmati cu diferite feluri de carne, bere si rom am gustat, in salbaticie, din civilizatia si bunul simt care se vede la tot pasul in tara asta.
(© Misho)
(© Misho)
Am ajuns in parc si am inchiriat singurele 2 barci disponibile cu 7€/zi/barca.
(© Misho)
Nu campam oriunde, ci pe o insula unde speram sa fim numai noi. Si fiind singurele barci de inchiriat avem mari sanse sa se intample asa. Uitasem ca finlandezu' obisnuit detine barca cu motor.
Ui ce mandru vaslesc, cu o mana, cu doua, fara maini... se mai vede Giaccomo, ze italian, care ne-a gatit niste specialitati italiene si de la care am invatat ceva, care se intalneste cu mine o sa guste.
Misho, Vlado si Lubka
Ziua trece pe nevazute, intr-o atmosfera de voie buna si stomace pline de carne la gratar, totul stropit, bineinteles, cu beri.
Au un sistem prea decent. Ajungi pe insula si acolo gasesti vatra de foc, cu gratarul din dotarea lor pus la dispozitia tuturor. In plus este magazie cu lemne gata taiate, topor si fierastrau si buda cu hartie igienica. In schimb, pacat de ei, friglandezii saracii. Nu mi se pare deloc ca s-ar distra. Nicidecum mai bine ca noi in Romania sau noi aici. Am fost cu ei la chefuri si la cabana. Bine, i fain, sauna, beri, carnati. Da, carnati. Cam atat. Altceva nu stiu. De data asta au debarcat multi si marunti dintr-o barca cu motor pa insula "noastra". Si-au cerut frumos voie sa-si puna la prajit carnatii. Si ce vad: cand era flacara mai mare, astia pun grataru' si da-i cu carnatii pe el. S-au carbonizat in 2 min, astia i-au mancat, s-au plimbat 2m pe insula ca erau afine si gata. Apoi au plecat asa cum au venit in barca lor cu motor. Probabil au mers acasa si au povestit ce aventura au avut printre niste barbari care vorbeau o finlandeza stalcita si o engleza la fel.
Aici se prajesc niste frigarui ca acasa. Pe jar, asa cum trebuie si pe gratarul parcului national.
Printre altele, am o slabiciune pentru lacul si barca in care ma aflu sorbind dintr-o bere in aerul racoros al serii. Asa ca mi-am indeplinit dorinta. Si dorinta de a fi pozat :)
(© Misho)
Apusul ne da infinite motive de a-l poza...
Si aici o alta viziune a mea asupra apusului.
Nu am acest microb. Nu vreau sa omor bietii pescuti care se uita la mine cu ochii aia...
Am reusit cu greu o poza cu toata lumea.
Drumul inapoi e lung, trebuie sa facem 2 ture cu barcile sa-i aducem pe toti.
Un lac parasit
Ca sa nu fie totul perfect (bine, pe langa ca nu sunt munti) am aflat si cat costa amenda pentru depasirea vitezei (nu pe pielea mea)... pot sa va spun ca e pe bune: o treime din salar. Nu stiu cum îi amendeaza pe strainii care nu lucreaza aici, pentru ca lor nu le pot afla salarul.
