O zi ciudata...

... in care ma trezesc, ca de obicei, tarziu, incep sa caut un loc de munca, etc. Ma suna un tip (Lassi) ca sa ne facem trupa de power metal, ma mai intalnisem cu el cateva zile inainte. De data asta trebuia sa merg eu in satul Nokia, 20km de Tampere, unde locuiesc eu. Aflam autobuze, trenuri (totul este, evident, pe internet) catre directia Nokia; pentru intoarcere ma bazez pe ei ca totusi sunt de aici si o sa-mi gaseasca un autobuz.

Asa ca ma imbarc in autobuz, dau cu cardul meu pe la aparat si plec. Striga astia dupa mine ca nu e bine, sa merg sa platesc. Evident cardul meu merge doar in sat, nu si intre sate. Scot cash, si nervos inchiriez tot autobuzul, mama lor, ce, eu nu imi permit un taxi king size? Sau crede cineva ca eu sunt hot si vreau sa nu platesc calatoria? Asa ca, driver, da-i bice. Ajunge in satul Nokia surprinzator de repede, avand in vedere ocolul pe care-l face, cam 30 min.

Nestiind unde sa ma dau jos, am ramas frumos in taxiul meu pana il voi vedea in statie pe omu cu care trebuia sa ma vad. Evident... statie, se inchid usile si cineva striga dupa bus, bate in geam... apas butonu care il face pe sofer sa stie ca la urmatoarea statie cineva coboara, si totusi se deschid usile si cobor. Ne plantam intr-un bar amplasat central, dar destul de trist, insa are si el, ca orice pietricica de pe drum, website. Berea 3.7€, alte bauturi nu incerc momentan, desi oferta este bogata. Apare un junkie si se pune cu noi la masa, la care Lassi imi face semn discret sa plecam pana nu ne cere asta bani de bautura. Suna ceva familiar in toata faza asta?

Iesim, mergem la piscina unde lucreaza asta, mi se face pofta de inot insa nu ma bag ca afara erau cam -20 de grade si nu face bine la par asa schimbare brusca de temperatura. Gasim alt bar unde sa-i asteptam pe ceilalti. Apare nenea din poza si se pune politicos cu noi la masa. Daca eram in Miorita, l-as fi trimis frumos la alta masa, sau chiar acasa la nevasta.

Mai in engleza, mai in finlandeza, afla nenea ca sunt tobosar. Din vorba in vorba ajunge sa-mi zica ca-s un baiat de aur. In fine, bem o bere, ne distram, apare si celalalt chitarist care arata exact cum ma asteptam. Adica foarte normal pentru un finlandez.

Adunam niste marunt sa mai facem de-o bere (mica), mai povestim despre una alta (nu intram in detalii), alfu ca ceilalti membri nu mai pot veni. Ne uitam la ceas... timpul zboara, nu asteapta dupa noi, ora tarzie in noapte si frig... ceva normal aici.

Luam de la bar cartea cu autobuzele. Este asa ceva! Insa nu ajuta, nu prea mai erau autobuze.

Incep sa ma pregatesc psihic pentru a plati un taxi, normal size, de data asta.

Intre timp nenea ne tot vede ca ne agitam si cautam in cartea cu autobuze. Mormaie ceva, cere un telefon si vorbeste. Apoi zice ca ma duce el cu masina. Zic: nene, ai baut si tu, am baut si noi, lasa ca nu e bine sa bei si sa conduci, etc. Nenea zice ca nu el conduce, ci nevasta-sa. Ei ce naiba, e trecut de 11 noaptea, nevasta nu are nimic mai bun de facut decat sa ne duca pe noi cu masina in Tampere.

Nu cred o iota din ce zice nenea., terminam berea si ne gandim in continuare cum sa merg catre casa. La un moment dat nenea face semn cu degetu, de genu "hai, imbarcarea, ca a venit nevasta cu masina!" Nu pot sa cred, totusi iesim din bar. Afara nevasta cu ditamai Mercedesu! Deci nenea a sunat acasa la nevasta, a scos-o din pat, numa ca sa mearga pletosu acasa in Tampere. Ma intreb ce i-a zis. Si cred ca o sa ma intreb multa vreme de acum incolo.

Si asa m-au adus frumos acasa, tot zambind cu privire la locul in care stau (aici stau: Mikontalo).