Impresii de pe drumul Finlanda-Romania

Pana nu uit, ziceam sa scriu aici cum o fost drumu cu masina din Finlanda pana in Romania.
Am plecat din Tampere la 4:30 si in exact 2h am ajuns in portul din Helsinki si m-am plasat la coada la feribot. Odata ajuns in feribot, am cautat o banca pentru odihna oaselor deja batrane si trezite din somn mult prea de dimineata. In apropierea marelui oras Tallinn am deschis ochii si vechiul aparat de fotografiat.

Drumul catre eterna si fascinanta... trece prin Estonia, orasele semnificative fiind Tallinn si Pärnu. Drumurile sunt bune, drepte si goale. La fel in urmatoarea tara aflata mai la sud, Letonia... pana la Riga. Riga se ocoleste pe un fel de centura si din momentu' ala s-o gatat drumu. Cozi, semafoare, lucrari, investitii europene. Am ajuns de la Tallinn la Riga cam in 3.30h ceea ce inseamna o medie destul de buna avand in vedere ca nu este autostrada si distanta e cam 307km. De acolo calculele mi s-au dat peste cap si nu am mai putut estima cand si unde voi ajunge in urmatoarele ore. Cam mult mi s-a parut de la Riga pana in Kaunas din Lituania, desi sunt doar 271km. Drumurile nu o fo chiar asa rele in Lituania, nici asa mult in lucru. Urmand indicatoarele, ma indrept catre Polonia, despre care tot ce auzisem s-a dovedit a fi adevarat.

Impresionat de peisajul de la intrarea in Polonia, dealuri galbene, copaci etc, apas cu putere pe frana ca sa nu rup masina. Daca nu-i in constructie, drumu i valurit. Au camere de filmat in orice sat si noroc ca nu cer taxa de drum.
Aici l-am lasat cu drag sa ma depaseasca sa-i fac o poza, polonezului prieten si solidar cu industria auto romaneasca.
Ce m-o distrat iar tare in Polonia au fost semnele astea cu caprioarele. Trag concluzia ca acel "Koniec" inseamna sfarsit, nu cognac. Adica dragile de caprioare nu merg mai departe de semn. Cum au ajuns ei la concluzia asta nu pot sa-mi dau seama. Poate au caprioare cu scoala si stiu citi. Poate poporu polonez o fost foarte plictisit de-a lungu timpului si in loc sa construiasca tancuri, o studiat in profunzime comportamentul caprioarelor si pana unde ele se deplaseaza.
Ui aici, tot in Polonia, un restaurant in care as vrea sa manc. Nu e singurul, e foarte la moda, insa nu toti au avioane.
In Polonia am dormit intr-un motel la drum, undeva la 45km de Lublin. 60 de zeloti sau 18€ pe noapte, decent. Cu ocazia asta am si vazut de ce receptionera nu stie engleza. Bine, inteleg, face parte dintr-un mare popor care vorbeste o limba de circulatie internationala, de ce ar sti engleza, doar nu lucreaza in turism... da' de la teveu li se trage. Unele tari pun subtitrari, altele dubleaza in limba proprie, doar numa asa poti sa-ti prostesti poporu ca maestrul Chuck Norris e de-al tau de fapt. La poloneji i unu care vorbeste peste, exact cum traducea femeia arhicunoscuta, pe vremea de demult, pe casetele video.

In fine, ies cu greu din Polonia, cred ca am condus mult peste 8h in tara lor, intru in alta putere economica mondiala, parte a UE de mult timp: Slovacia, care pretinde taxa de drum. Am mers un pic ignorand treaba asta, sa vedem daca merita platita. Drumu nu merita, in schimb peisaju aproape ca merita. Pe langa granita sunt tancuri si avioane, nemtesti si rusesti, pe marginea drumului. No, si zic, hai ma sa platesc ca asa m-o sfatuit pretenu slovac. Intru vartej intr-o benzinarie si cer, intr-o limba de circulatie internationala, alta decat rusa, taxa de drum. Io cu peretii intelegem ce vorbesc. Adio fratilor, sper ca daca ma opriti, macar militia sa inteleaga de ce nu am platit taxa. Prost semnalizata si jumate in constructie, autostrada putina, dar faina. Orase comuniste, ca in Polonia... da' de Slovacia se trece repede.

De cum intri in Ungaria iti zici ca ai intrat inapoi intr-o tara UE. La benzinarii lumea intelege si vb engleza, drumurile is ca-n palma, autostrazile multe si largi, frumos semnalizate. Semnalizeaza chiar si faptu ca tre sa-ti iei vignette. Apoi io n-am gasit io chioscu care le vinde asa ca... pas. Trag tare, stiind ca-s asa aproape de eterna si fascinanta...

La granita ma intreaba daca nu am adus telefoane mobile sa fac afaceri. Si zice unu "ce firma i acolo, zimãns?", Da, exact! Exact atata stiu si ei de Frigland cat stiu si aia de noi. Ce conteaza, aproape am ajuns, imi zic. La intrarea in cel mai urat oras din lume, Oradea, se infunda teava. Dupa jumate de ora, ies si de acolo. Furtuna se vede peste munti. Cu greu ajungem si la ea, fiind coloana de masini, imposibil de depasit. Odata ajunsi la furtuna, i dam a 3-a, punem tempomatu pe 40km/h si ne culcam pe o ureche. Asa arata peisaju la 20km de Cluj la ora 8 seara. Adica pe ziua.

No, bine ca am ajuns si v-am gasit pe toti bine si sanatosi :> Amu' sa sarbatorim.